miercuri, 10 noiembrie 2010

Cine l-a ajutat pe Traian Basescu sa castige alegerile…

Regret ca, in loc sa ne concentram pe lupta cu cancerul pedelist, suntem iar nevoiti sa dam raspunsuri la atacuri incorecte venite dinspre partenerii nostri. Crin Antonescu, intre propuneri de premier, reformari interne in PNL si solutii de vot uninominal, continua sa ne atace si pe noi, plasandu-ne pe acelasi nivel cu cei din PDL. Mai mult, ne spune nu doar ca suntem comunisti, dar si ca noi suntem cei care l-au ajutat pe Traian Basescu sa castige alegerile.

Acum cateva luni, am raspuns la acuzatiile formulate la adresa guvernarii noastre si a solutiilor noastre. Acum, sunt nevoit sa fac unele precizari in legatura cu “ajutorul” dat pentru alegerea lui Basescu:

1. Pentru cei care nu isi (re)amintesc, PSD in 2004 a castigat alegerile parlamentare. Cu 37,1% fata de 31,8%, cat au obtinut colegii domnului Antonescu din Alianta DA. Asa ca discursul despre cum populatia se saturase de noi este ridicol. Cel putin la acest capitol, am obtinut o legitimitate mult mai mare decat combinatia liberalo-pedista.

2. Candidatul PSD la presedintie ( Adrian Nastase) a obtinut, in primul tur de scrutin, 40% din voturi, cu 7 procente peste candidatul Aliantei DA, Traian Basescu. Din nou, noi am facut tot ce am putut pentru ca Basescu sa nu castige. Faptul ca, in turul doi, au venit si voturi de la PRM si nu numai pentru a-l ajuta pe Basescu sa castige, este cu totul alta discutie. Faptul ca Alianta din care facea parte domnul Antonescu a folosit, dupa primul tur de scrutin, diversiunea cu fraudarea alegerilor, pe modelul “Revolutiei portocalii” de la Kiev, iara nu cred ca este un motiv de mandrie.

3. Imi amintesc si contributia candidatului PNL, de la acea vreme, in aducerea la putere a lui Traian Basescu.Liberalii au acceptat ca un „comunist” (Basescu) sa fie candidatul lor la presedintie (in locul presedintelui lor, un alt „comunist” si el, dar care cadea tot mai mult in sondaje. Iata, sondajele erau singurul criteriu “moral” al deciziei lor de atunci). Sper ca domnul Antonescu nu a plans si dansul, alaturi de Traian Basescu, atunci cand presedintele sau a dezertat din campanie.

4. Spre deosebire de mine, de Victor Ponta, de colegii nostri din PSD, liberalii (si, banuiesc, si Crin Antonescu) chiar l-au votat pe Traian Basescu. Noi am votat impotriva lui. De fiecare data.

5. In regimul Adrian Nastase, cel atat de blamat de domnul Crin Antonescu, opinia publica il sustinea mai mult pe candidatul PSD decat pe cel al PNL. Si acest lucru a fost valabil pe toata perioada anului 2004.

6. Este necinstit pentru oricine incearca sa se delimiteze de trecutul propriu sa vina acum si sa spuna ca nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase a Basescu. Liberalii, din pacate pentru ei, „au mancat usturoi”. Crin Antonescu nu trebuie sa se comporte precum Mircea Cartarescu, care declara acum ca nu mai este „basist” dupa ce, in trecut, era in prim-plan, alaturi de el. Stiu, Crin Antonescu n-a fost chiar sustinator vehement al lui Basescu, dar partidul sau a fost. Si, chiar daca vrea sa se substituie pe sine intregului PNL, nu va putea sa o faca, modificand trecutul, indiferent de strategiile desenate de consilieri de aici si de aiurea.

7. Nu noua trebuie sa ni se reproseze sustinerea lui Traian Basescu. PSD l-a avut ca adversar direct pe Basescu intotdeauna. Iar momentul guvernarii comune cu PDL, de anul trecut, are o explicatie care tine, din pacate, tot de PNL. Cautati in presa de atunci si veti vedea ca PSD a asteptat aproape o saptamana ca PNL sa se tina de cuvantul dat inainte de alegeri in ceea ce priveste formarea unei majoritati comune, care trebuia formata in noaptea alegerilor. Liberalii au tinut insa prea mult la obsesia lor de a avea premier (desi, aproape doi ani, PSD acordase un sprijin din opozitie pentru premierul liberal Tariceanu). Sigur, puteam sa stam pe margine si sa asteptam (eu, personal, am sustinut acest lucru). Dar majoritatea partidului a decis sa dea o sansa unei majoritati de tip german, intre adversari ideologici, pentru ca Romania sa aiba un guvern. Cel care a impus atunci acea decizie a pierdut apoi si alegerile prezidentiale si pe cele din PSD. Este adevarat ca acceptarea, tardiva, de catre liberali a unei intelegeri nu a mai folosit la nimic. Stiu aceste lucruri pentru ca am participat la acele discutii, incercand sa determin o solutie, dar timp de o saptamana, liberalii care condusesera guvernul timp de patru ani, voiau sa aiba tot ei conducerea cabinetului, considerand ca PSD-ul nu are alternativa si ca trebuie sa accepte. A fost o eroare. Dar, acum, nu putem sa ne facem ca nu stim ca motivul pentru care Romania n-a avut o majoritate sanatoasa in 2009 a fost comportamentul de atunci al unor lideri liberali.

8. Cat despre “tradarile” celor din PSD, ele sunt un fenomen pe care ar trebui sa il vedem in ansamblul sau. Dupa 2006, Traian Basescu si-a consolidat puterea cu sprijinul total al unor fruntasi liberali, care au venit in final chiar in partidul prezidential. Gheorghe Flutur, Gheorghe Stefan, Mona Musca, Theodor Stolojan, Valeriu Stoica si atatia altii, care au stat langa Basescu. Asa ca, daca tot vorbim despre trecut, le reamintesc liberalilor ca, dupa 2006, puterea lui Basescu nu a devenit totala tocmai pentru ca a existat PSD, si tocmai pentru ca noi am stat alaturi de Tariceanu, chiar din opozitie, in timp ce unii dintre colegii domnului Antonescu s-au dus sa adauge o litera la denumirea partidului lui Traian Basescu.

9. Eu, personal, sunt unul dintre cei care poate fi cel mai putin acuzat de adversitate fata de liberali. Dimpotriva, am sustinut in repetate randuri nevoia unui dialog intre partidele noastre. Intr-o vreme – pentru cei care isi amintesc interviul dat de mine, prin 2008, ziarului Adevarul – sustineam chiar un tip de parteneriat mai solid, cu o formula de alianta si cu participare comuna in alegeri. Am crezut ca dialogul intre partide democratice poate sa ajute la depasirea unor obstacole ideologice. Si cred in continuare acest lucru, tocmai pentru ca aceasta este singura cale de a face o opozitie unita si eficienta.

Sincer, nu inteleg sensul si rostul unor astfel de atacuri. Ce putem realiza, in acest fel? Nu stiu daca aceste atacuri sunt o incercare de a pastra legatura cu un anumit tip de electorat de dreapta. Eu cred ca, aspirand la voturile pedelistilor, Crin Antonescu risca sa piarda respectul nostru, al celor din PSD. Dupa motiunea de cenzura din vara, de la tribuna parlamentului, domnul Antonescu ne ataca pe noi la fel de mult ca si pe PDL. Acum face la fel. Cum poti cere celor care sustin PSD sa te respecte cand vorbesti astfel despre PSD?

Domnul Antonescu a predat istorie. Dar cred ca stie ca nu e cazul sa ne intoarcem spre trecut, sa dezgropam tot felul de povesti. Sa ne apucam sa dezbatem istoria comunismului, faptele sau, stiu eu, si tradarile liberale din perioada interbelica. La ce ar ajuta?

As vrea sa cred ca discursul din ultima vreme al domnului Antonescu este doar o decizie tactica si nu pregatirea pentru un alt tip de abordare strategica. Avem nevoie de o opozitie unita. Noi vom lupta impotriva PDL si impotriva lui Traian Basescu in continuare, si speram sa ii avem alaturi de noi si pe liberali.


Sursa: http://nastase.wordpress.com